Greșeala mea

Obișnuiam să mă întreb dacă vreodată ne gândim unul la celălalt în același timp! Nu mi-am mai pus întrebarea asta de ceva vreme... îndelungată! Dar chiar și așa stiu sigur cât de plăcut este acest sentiment și anume să știi, să simți că celălalt se gândește la tine, nu poți nega asta, chiar simți cu toate că știu că doar la asta se rezumă, poate te întrebi de unde sunt așa sigur!? pentru că încă o fac si pentru că la un moment dat am simțit și eu că sunt ...iubit! Greșeala mea...ce mi-ai devenit pedeapsă! Credeam că vorbesc cu tine ceea ce parțial este adevărat, însă...alegi să "ieși" imediat ce încerc să fac asta, probabil că într-adevăr nu a mai rămas nimic acolo unde caut ca orbul. Știu că aceste rânduri scrise pe aici nu ajung la tine dar cu toate astea nu știu de unde morții mă-sii mi-a ramas o fărâmă de speranță ce nu vrea să dispară... Știu exact ce ai simții dacă ai citii aceste rânduri și mai mult de atât crede-mă că îți cunosc exact mimica feței pentru astfel de "momente" ...exact...le-ai citii cu scârbă, îmi pare rău, sincer, alta este intenția mea în ceea ce te privește... că n-am reușit este ... greșeala mea! Oare ai fi venit acolo unde te-am căutat și așteptat? ...am primit răspunsul ascultând melodia din story postată fix când ai observat ca te aștept!!! Dar, indiferent de ceea ce eman, eu sunt bucuros pentru că te-am întâlnit, m-ai resuscitat atunci când îmi pierdusem orice urmă de încredere in propriul eu, m-ai făcut să râd și să redevin om, mi-ai arătat că nimic nu este pierdut și că "emoția" vine la momentul potrivit.