Nici dacă juram...nu iubeam așa!

O singură dată am mai simțit ceva asemănător însă niciodată atât de intens, atât de ... perfect! Așa este, noi trebuie să ne schimbăm și să nu așteptăm ca timpul să incerce să facă asta, însă încercăm să schimbăm ceea ce ne provoacă suferință reală, nu dorul de viață! Distanța încetinește, pune pauză, însă poate să și apropie. Bineînțeles nu este universal valabil, însă pe "propria piele" pot spune și o fac : iubesc... după mult timp reușesc din nou să iubesc, să iubesc responsabil, asumat, real. Vinovat sunt pentru că mi-am ridicat niște ziduri pe care cumva le-ai simțit atunci când m-ai întâlnit. Imediat după a doua întâlnire...au dispărut însă nu doar atat, ci au facut loc sentimentelor. Știu că undeva... ai un loc pentru mine, că nu sunt doar un trecător prin viața ta. Ai felut tău aparte de a iubi si de a arăta asta, nu spun "mulțumesc" pentru că știi că încă te aștept, te iubesc!